Am găsit în sfârșit sardinele la care poftim amândoi de o săptămână, mai ales Claudia. O parte le-am fript pe grătar, o parte le-am prăjit tempura. Despre tempura nu prea am ce să vă povestesc, am explicat pe larg în acest post ce și cum.  În schimb sardinele fripte aparent banal pe grătar merită două vorbe și-o vorbă bună. Ca să am deplină înțelegere asupra momentului culinar artistic, am desfăcut o sticlă de Sauvignon Blanc, de la prietenii de la Tohani.

So far, very good. Am incins grătarul – de fapt tigaia de fontă, am stropit două felii de pâine de casă cu ulei de măsline, un praf de sare și piper, le-am pus la prăjit, le-am rumenit pe ambele părți. Am uns sardinele cu o pelicula subțire de ulei de măsline, am dat focul pe mediu și am pus sardinele la fript, 2-3 minute pe fiecare parte.  Le-am scos pe farfurie, le-am acoperit, am pus din nou pâinea în grăsimea lăsată de sardine, cum să las să se irosească marele deliciu?

Am montat pe feliile de pâine sardinele, le-am stropit cu un praf de sare și piper . Niște frunză verde de orice și niște gogoșar murat în oțet și miere pe lângă. Unde este gourmet-ul? În pâinea prăjită impregnată cu ulei de măsline și grăsime de sardină, care s-a stins prima, cu gogoșari. Și cu un pahar de vin. De fapt două. Dacă nu vreți vin, puteți stropi din belșug cu suc de lămâie.

Să aveți poftă!

Comments

Powered by Facebook Comments