creveți în aluat si varză pane

În urmă cu un an m-am vazut cu un vechi prieten – Cezar, ofiter de marina comerciala. L-am intrebat pe unde a mai fost, mi-a spus sa-l intreb pe unde n-a fost, ii este mai usor sa raspunda… Din vorba in vorba, am ajuns si la culinarele mele. Mi-a dat sute de idei, timp sa am sa le pun in practica. Ultima destinatie pe unde a ajuns Cezar este Singapore, al doilea mare port al lumii ca marime si tranzit. Imi spunea ca in restaurantele mici si fast-food-urile din jurul portului, sunt la cinste supa de chili, iute – foarte iute si creveti in aluat de bere cu varza pane, sau separate.

Nu mi-a venit sa prepar supa de chili, desi am pretentia ca mananc foarte iute. Am avut o experienta in urma cu multi ani, care de fapt a fost o lectie despre cat de iute se mananca in lume. Eram in Suedia, ma imprietenisem cu o familie din Sri Lanka si cu familii din Kenya, Liberia, Coasta de Fildes etc. Eram intr-un mediu total transcultural, vorbeam despre traditii locale, mancaruri, de toate. Intr-o conversatie cu amicii din Sri Lanka, dezbăteam despre iuteala in mancare, ei spuneau ca bucatele lor sunt printre cele mai iuti din lume. Sa ma dau si eu cocos, le spuneam ca ardeiul iute il dovedesc din doua muscaturi.

Intr-o zi, au organizat o mica petrecere cu mancaruri traditionale din Sri Lanka, unde a venit toata gasca multinationala. Printre altele, la masa a fost un chicken curry traditional. M-au atentionat inainte sa mananc, sa am grija, sa gust putin intai, pentru ca este foarte iute pentru europeni. Eu cocoș, le spun ceva de tipul: stati linistiti, nu este iuteala care sa ma dovedeasca! Si am intrat in forta in curry, am luat o lingura de orez cu una zdravana de curry. In prima faza am inceput sa respir precum Dark Vader, am amutit, abia am inghitit, m-am sufocat, am iesit pe terasa dupa aer, m-am inrosit tot, mi-au dat lacrimile, m-am ascuns, am revenit dupa o bucata de paine ca sa mai sterg din iuteala. Daca as fi baut apa eram istorie, dupa iuteala nu se beau lichide, asta o stiam. Atunci am inteles ca pe Scala Scoville – care masoara iuteala, jucam la juniori. Am fost singurul care a suferit de iuteala, cei de pe coasta de vest a Africii si mai erau si ceva sud-americani, au mancat fara probleme, erau in mediul lor…Si totusi, credeti-ma ca un ardei rosu Cayenne, il dovedesc din doua muscaturi…

sa revenim la prajeala noastra singaporeza, total inofensiva ca iuteala:
creveti: 400 g de creveti jumbo (daca sunt proaspeti ii curatati de corp si coada de crusta, dar le lasati ultimul inel de la coada; daca sunt congelati, ii lasati in frigider la decongelat)
aluat: 100 g faina, 120 ml bere rece
varza pane: o varza mica, 1 ou, 2-3 linguri de faina, piper
ulei pentru prajit
pentru servit: felii de lamaie, sos dulce iute

varza pane: am taiat varza in felii foarte subtiri, le-am frecat bine cu un praf de sare, le-am stors de zeama
am separat albusul de galbenus, am batut albusurile spuma, am adaugat galbenusurile, un praf de sare si faina (la blender)
am amestecat varza stoarsa de zeama, cu aluat
creveti: am pregatit aluatul – am amestecat faina cu bere, pana a rezultat un aluat putin mai gros decat cel de clatite
am imbracat crevetii cu aluat, mai putin codita, de fapt i-am tinut de coada cat i-am plimbat prin aluat
am incins uleiul in ceaun, avem nevoie de baie ulei deschisa, in care sa avem loc sa alergam prajeala
am prajit crevetii, pana a devenit crusta aurie – 2 minute
am continuat cu varza, am pus la prajit varza luata in lingura, am lasat-o sa se rumeneasca, le-am pus pe toate intr-un castron pe un servet absorbant

Le-am dat la masa cu felii de lamaie, sos dulce iute, salata, ridichi, ceapa verde. Se consuma calde – fierbinti.

Sa aveti pofta!