vinuri licoroase - desertul din pahar

Mi-ar fi plăcut să încep această postare vorbind despre un licoros de excepție produs pe vremuri de Murtfatlar, pe numele lui – Lacrima lui Ovidiu – care în 2009 a primit Medalia de Aur la concursul de vinuri din Lublijana. Între timp s-au schimbat lucrurile în rău, producția “s-a mutat'” în Spania, de fapt se importă vinul în cisterne de la o casă oarecare de vinuri – Bodegas Vinival, o afacere de familie din Valencia, înfiinţată în 1969, un producător şi distribuitor en-gros de vinuri de masă, care nu deţine nici o marcă proprie. C’est la vie, c’est la guerre – cu alte cuvinte – uite via, uite gara…

Vinurile licoroase fac parte din familia vinurilor fortifiate, obținute în principal dintr-un vin de bază, care poate fi îmbogățit cu mistela, alcool etilic, distilat din vin, must concentrat sau copt, pentru a ajunge la o tarie alcoolica cuprinsa intre 15-22%. Mistela este un produs care se obține dintr-un must căruia i se stopează fermentarea prin îmbogățirea cu alcool etilic sau distilat din vin si care are o tărie intre 16-22 %. Producția de fortifiate a luat avânt în zona Mediteranei, în special în zona rutelor comerciale maritime, în perioada secolelor XV – XVI, motivul fiind rezistența vinului pe perioade lungi de timp și intensitatea alcoolică, atribute esențiale ale vinurilor plimbate luni întregi pe mări și oceane. Un astfel de vin l-a însoțit pe Cristofor Columb în legendara călătorie spre Lumea Nouă, America.

Fortifiatele seci sau licoroase fac parte din ingredientele unor preparate gourmet, de exemplu foie-gras, care face o casă excelentă cu un Porto, sau Pui Marsala cu Marsala sec (unde mai pui că pui nu pui 🙂 ). Fortifiatele seci sau dulci după caz, transformă multe sosuri sau fripturi în reale festinuri de stele Michelin.

Încă un amanunt ersențial: temperatura optimă a vinurilor licoroase în momentu servirii este de 6-8ºC.

Cele mai cunoscute vinuri fortifiate:

Porto – vin portughez licoros cel mai cunoscut în lume, valorificat însa de englezi în perioada embargoului francez. Este produs in regiunea Douro din circa 50 soiuri diferite.Cele mai cunoscute: Touriga Nacional,Touriga Francesca, Bastardo ( min 60%)
Madeira – produs în insula portugheza Madeira. Caracteristic gustul de caramel ars, dulce-amărui (maderizat). Cele mai cunoscute tipologii, Bual si Malmsey, se aseamana cu vinurile Porto
Marsala – fortifiatul italian cel mai cunoscut. produs in Sicilia, în provincia Trapani, în diferite variante, prin adaos de must copt, alcool etilic de origine vini-viticolă, distilat din vin sau mistela. Cele mai bune vinuri Marsala se invechesc prin metoda Soleras, butoaiele fiind așezate în starturi suprapuse, vinul fiind consumat din stratul inferior, maximum 1/3 în fiecare an, iar cantitatea folosita este înlocuita din stratul superior.
Sherry – produs în Spania în zona Jerez de la Frontera, unde solul caracteristic este alb , datorita conținutului de calcar (albariza). În Spania se găsește sub numele de Jerez sau Xeres, englezii au consacrat numele de Sherry, de la Xeres.

Iată și câteva fortifiate seci și licoaroase degustate, voi începe cu câteva fortifiate seci:

Un sortiment din Republica Moldova, Crama Ialoveni, un jucător important în piața vinurilor de pe peste Prut, cu licorosul Ialoveni vinificat în sec, din 1990, alcool 14-16%. Dacă vă întrebați, cum m-am întrebat și eu ce înseamnă 14-16%, răspunsul este următorul: în majoritatea țărilor din fostul URSS, volumele de alcool la vin sunt precizate orientativ, nu exact ca în țările UE și de altfel majoritatea țărilor. Vinul în cauză are un preț foarte ridicat pentru ceea ce oferă – 80 de lei, pentru care putem primi un miros de apă stătută și ceva resturi de nuci, gust deosebit de agresiv, foarte sec și cu gust puternic de alcool.

Un fortifiat sec din Spania, Tio Pepe Palomino Fino, an 2013, alcool 15%, foarte sec (muy seco). Culoare galben pai, nas care cuprinde un buchet de lemn aromat, plante medicinale dar și alcool, l-aș asemăna cu cel de bitter suedez ceva mai aromat. Este într-adevăr foarte sec, cred că era unul din vinurile preferate ale mateloților evului mediu, un vin care ar putea fi compania unui pește gras afumat. Preț: 60 lei.

Intrăm în zona licoroaselor Shervin Romanița de la Ialoveni, din 1988, alcool 19%, demidulce. De data asta au dres busuiocul, buchetul de arome cuprinde nuci coapte, miere, vanilie, puțin acid în gust dar acceptabil. Prețul este undeva la 60 -70 de lei, în România nu l-am găsit prin vinoteci, așa că am considerat cotațiile de peste Prut.

Un vin excepție – Nectar Pedro Ximenez de la Gonzales Bias din Spania, an 2013, alcool 15%, dulce. O culoare plăcută de dulceață de nuci sau de mahon, cu buchet de smochine, nuci, condimente dulci, care se regăsesc din belșug și în miros. Preț: 50 lei.

Revenim în Moldova de peste Prut de data asta la Cramele Basavin, de unde am degustat un Kagor Pastoral, pentru care am doar cuvinte de laudă, mai ales pentru raportul calitate-preț. Se confirmă din faptul că un vin nu trebuie să fie neapărat scump ca să fie bun. Alcool 16%, roșu dulce, cu miros și gust de vișine și ciocolată, scorțișoară, jos pălăria! Preț: 20 lei.

Un vin desert veritabil, care nu mai cere nimic lângă el după masă, este Porto Cruz 1887 din Portugalia, alcool 19%, dulce. Robă de culoare cărămizie, cu gust pregnant de vișinată bună care coboară cu succes în gustul aromat, dacă nu știi că este un Porto ai putea fi convins că ai vișinată în pahar, de-a dreptul surprinzător. Preț 50 lei.

Noroc!

imagini: internet

bibliografie selectivă: Sergiu Nedelea – Caietul Somelierului