Într-una din zilele trecute m-a lovit o mare poftă de sardine la grătar, așa că am luat drumul pribegiei spre cele magazine pescărești. Vorba unui clasic în viață, ghinion, n-am găsit nici coadă de sardină, dar mi-au ieșit în cale niște zărgani destul de bine îmbrăcați. L-am cunoscut prima dată pe nea zărgan la Egee, la o partidă de pescuit de ton, m-am și speriat când l-am scos din apă și i-am văzut ciocul, am zis c-am prins vreun pui de pește spadă. Știam de existența lui în Marea Neagră, dar live in concert nu-l văzusem niciodată. Ca să nu mai zic că am facut ochii mari după ce l-am fript și i-am văzut oasele verzi, nici despre asta nu știam. În fine, am luat doi zărgani cu mine, la vreo 40 de centimetri bucata și i-am pregătit așa cum premeditasem că voi face cu sardinele, singura diferență majoră în felul ei este că sardina este un pește gras, față de zărgan care este slab dar gustos la rândul lui.
Peștii curățați, toaletați, i-am taiat în câte trei bucăți egale, le-am dat un praf de sare și piper, i-am uns cu ulei de măsline și i-am lăsat la rece cât m-am ocupat de salsa. Puteam să-i spun simplu salată, dar este o salată pregătită în stil salsa. Pătrunjel și roșii din belșug, acompaniate de ardei gras, ceapă verde, toate tocate mărunt, peste care am aruncat o mână bună de semințe de cânepă de la Canah, ulei de măsline și suc de lămâie, evident sare și piper, plus câțiva stropi de ulei de cânepă condimentat cu chili, tot de la Canah. A propos de Canah, am primit de la ei spre testare semintele de cânepă și gama de uleiuri de cânepă aromatizate cu chili, busuioc și usturoi, mi-au plăcut și îmi plac mult, recomand cu drag.
Între timp am pus la încins gratarul, am fript peștele la foc mediu 3 minute pe fiecare parte. L-am montat în farfurie peste 3 linguri de salata, l-am botezat cu câțiva stropi de lămâie. Dacă am spus pește am spus și un Aligote, fie de la Sarica Niculițel, fie de la Crama Delta Dunării, îmi plac la fel de mult amândouă.
Să aveți poftă!
Comments
Powered by Facebook Comments