Am iesit la un snorkeling în larg, nu doar pentru placerea spectacolului marin ci și pentru a repera bancurile de pești. Spre marea mea surpriză, am găsit o colonie de câteva zeci de Pinna Nobilis, scoici gigant care pot depăși lungimea de un metru. Sunt prezente doar în arealul Mediteranei și în Egee, dar pe marile rute comerciale sunt pe cale de dispariție, fiind foarte sensibile la poluare.

Pinna trăiește în simbioză cu un crab mic, mai mic decât o monedă de 50 de bani. Crabul se hrănește cu microorganismele atrase de scoică, se adăpostește în carapacea ei, în schimb o apară de atacul caracatiței. Când simte tentaculul caracatiței, crabul înțeapă mușchiul scoicii, care strânge imediat valvele.

Din punct de vedere culinar are o mare valoare, cu mențiunea că cine dorește să se înfrupte din Pinna trebuie sa o culeagă singur, nu se recoltează pentru vânzare. Deși cochilia este foarte mare, scoica în sine este cam cât o stridie. Sunt relativ greu de desprins de pe fund, este nevoie de un cutit cu lamă lungă și mănuși, asperitățile de pe cochilii fiind foarte ascuțite. Am în barcă de toate cele, altfel nu m-as fi încumetat la cules de Pinna. Am cules trei scoici medii, doar pentru a gusta din ele și a trage câteva imagini. Dacă va scufundați și le găsiți, 3-4 sunt suficiente pentru a va face pofta. iar cele mari trebuie lăsate să trăiască.

Se pot consuma crude sau gătite sumar, dar inainte de asta trebuie curățate de fiere și un alt mic organ tot verde, care este la fel de amar. M-a învățat Anna să le curăț. Crabul din interior se mănâncă crud.

• carnea se pune într-o crăticioară doar cu apa din cochilie, se fierbe 5 minute la foc mediu
• se adaugă 3 lingurițe de oțet si una de ulei de măsline, se mai lasă 2 minute cu focul mare
• se toarnă la loc în cochilie, acompaniată de câteva roșii cherry (opțional)

Un tsipuro sau un ouzo de calitate va desăvârși lucrarea.

Să aveți poftă!

Comments

Powered by Facebook Comments