A sosit vremea analizelor anuale, care să zică ceva despre sănătate. Ma gândeam sa mă duc zilele astea la laborator să mă înțepe , dar după ceea ce am comis azi, le amân cu o săptămână. Mi-e teama că mi-am ridicat colesterolul pe culmile gloriei, dar cum orice minune durează trei zile, va trece și asta. Ficatul meu va înțelege, l-am ajutat și cu o pălincă și ceva ardei iute. Sau mai rău l-am pus în alertă?

N-as fi recurs la bomba asta calorică dacă nu mi se termina stocul de supă de vită, pe care îl folosesc la multe preparate. Cum să pun eu cubul cu  chimicala concentrată în mâncare, când în piețe sunt munți de oase, majoritatea cu măduvă? Păi ce facem aici? Mergând pe firul apei, am dat de niște oase de unde se simțea cum mustește măduva, aceeași măduvă pe care o scotea bunica din os, când făcea ciorbă sau supă de vițel, o punea pe pâine cu ceva usturoi sau hrean și mi-o dădea să mă mai întremeze, căci eram cam costeliv când eram copil.

Așadar, l-am rugat pe măcelar să reteze capetele de os, să rămână osul cu acces nemărginit la măduvă. Am păstrat ceva oase pentru stock-ul cel de toate zilele, câteva le-am trimis în cuptorul încins la maximum, vreo 30 de minute, întru meditație, saună și relaxare binemeritată. Am pus oasele în tavă pe verticală, ca pe niște stâlpi ai cunoașterii. Inițiatic.  Am prăjit ceva felii de pâine, le-am tămăduit cu usturoi, frecat bine pe pâine. Au venit în horă și ceva ardei iuți murați. Am uns măduva pe pâine, am onorat-o cu sare și piper. Asta a fost…

Să aveți poftă și grijă la colesterol!

Comments

Powered by Facebook Comments