Cu ceva zile în urmă, cum am făcut ochi de dimineață m-am luat cu mersul spre Ormos Panaghias, la piața de pește din portul pescăresc, unde în fiecare vacanță petrecută aici cumpăr pește și fructe de mare fresh. Nu apucasem să mă trezesc prea bine, dar  ajuns la piață m-am trezit de-a binelea, când am văzut scorurile de anul ăsta, duble și mai bine față de anii trecuți. Creveții de la 7-8 eur la 17 eur kg, lavrakia (bibanul de mare sau european sea bass) 15 eur cel la jumătate de kg sau  20 eur cel la kil (de la 10 eur), și tot așa. Mi-a cam căzut bucuria în greu, după ce în Metro mi se părea scump la 10 eur cel de 4-500 de grame. Îl cunosc de ani buni pe proprietarul unei  pescării din port – Pavlos – l-am întrebat ce-i cu piața. M-a întristat ceea ce mi-a răspuns – peștele din această parte a Egeei este din ce în ce mai puțin din cauza pescuitului excesiv și a concentrării peștelui în fermele aflate în larg, practic zone din mare îngrădite pe 2-3 hectare cu năvoade enorme, unde peștele este hrănit și crescut cu concentrate,  vândut apoi marilor en-gross-iști. Micii negustori trăiesc exclusiv din peștele prins din mare, de pescarii locali, care au ajuns la limita subzistenței. M-am uitat în port, majoritatea bărcilor pescărești erau trase la chei, la ora când trebuiau să fie în larg…

Așa că am înghițit în sec, ca să nu plec de la Pavlos cu mâna goală am “pescuit” la pachet niște scrumbii grase, niște sardine mici pentru momeală și am luat-o spre casă cu gândul la un pescuit de mărunțiș, de consolare. La barza chioară face D-zeu cuib, am ieșit cu barca în larg pe lângă o structură de stânci și m-am pus la pescuit. Am aruncat o lansetă cu sardină pentru biban ca să fie aruncată, cu o alta lansetă armată cu râmă de mare, am început să culeg mărunțiș la palmă, care și ăla costa 10 eur / kg în piață. Bine, nu vă imaginați ca m-am apucat să pescuiesc ca să mâncam, pescuiesc de plăcere și atât. Dar undeva în adânc speram la un biban din adâncuri…care de data asta nu s-a lăsat așteptat, aproape mi-a sărit lanseta din barcă când a dat. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să tremur la un drill…în fine, l-am adus în barcă după 10 minute de luptă frumoasă. Am prins monstrul! – vorba lui Marinuș Moraru. La un sfert de oră a urmat al doilea, mai mare. Primul a avut 900 g, al doilea 1,2 kg. I-am mulțumit lui nea Poseidon pentru cadou și am plecat, deja era prea cald de stat pe mare. La întoarcere am pus un vobler la trenă, au picat și câteva macrouri mai mari ca palma, pe care le-am pregătit în stil vietnamezo-mediteranean. Le voi posta și pe dânsele.  Ca să fie bine, să nu fie rău 🙂

Am gătit peștele în stil grecesc:

• am încins cărbunii
• în burta bibanului am pus 2 felii de lămâie fără coajă și o crenguță generoasă de oregano. L-am sărat, piperat, uns cu ulei de măsline
• ca să obțin din pește gustul maxim, l-am înfășurat în hârtie copt și apoi în folie de aluminiu, l-am pus pe cărbunii încinși, 10 minute pe-o parte și 7 minute pe cealaltă
• scrumbiile doar le-am sărat, uns cu ulei de măsline și le-am pus pe grătar, 3-4 minute pe fiecare parte
• am pus pe grătar și ceva dovlecei, vinete feliate și ardei grași
• pe un platou am pus frunze mari de rucola, am aranjat pe platou peștele, ardeii copți, vinetele și dovlecii, am stors peste toate foloasele două lămâi
• am acoperit platoul cu o folie pentru 10 minute, cât să ia peștele fierbinte ceva din aroma sălbatică a rucolei și din aroma sucului de lămâie
• am umplut paharele cu Retsina Malamatina. Rece.

Să aveți poftă!

Comments

Powered by Facebook Comments