walk with the wok

cartofi dauphinoise

Istoria cartofilor gratinaţi dauphinois începe pe la sfârşitul anilor 1700, consemnaţi a fi pregătiţi la acea vreme cu usturoi, smântână, sare şi piper. La începutul secolului XX, gratin dauphinois apare sub bagheta maestrului Escoffier în combinaţie cu ceva brânzeturi de tip Gruyére –  Comté sau Beaufort şi eventual cu ou bătut  în compoziţia smantânii.

Dincolo de istorii, important este ca barabula să fie tăiată în felii egale ca grosime şi cât mai subţiri, aici îşi intră în rol răzătoarea de tip mandolină. După ce veţi tăia cartofii chips, o să vă vină să-i prăjiţi, aşa cum mi-a venit şi mie, dar am mers mai departe şi am gratinat cartofii. Am pus cartofii gratinaţi lângă cotlete de berbecuţ, fripte cca 5 minute pe fiecare parte, marinate la fel ca în această reţetă.

  • 1 kg de cartofi albi, tăiaţi felii subţiri
  • 200 g smântâna grasă
  • 100 ml lapte
  • 4 căţei de usturoi
  • 1 foaie de dafin
  • 300 g brânză Gruyere rasă (sau chedar mediu maturat, emmentaler, nu vă stresaţi…)
  • un cub de unt sau ulei de măsline pentru uns tava
  • sare şi piper
  1. am încins cuptorul la 200 C pe modul gratin (treapta  6 la  cuptoarele cu gaz)
  2. am amestecat laptele cu smântâna, le-am omogenizat, le-am turnat în tigaie împreună cu usturoi şi foaia de dafin, am aprins focul la minimum, am lăsat tigaia pe foc până când compoziţia a început să bolborosească, am stins focul,  am scos foaia de dafin şi căţeii de ustuoi
  3. am  uns cu unt o tavă, am aşezat câte un strat de cartofi, am presărat un strat de brânză rasă, sare şi piper, am urcat cu straturile – 4 la număr – până am ajuns la stratul de sus, peste care am turnat compoziţia din smântâna cu lapte, am presărat cu restul de brânză rasă, am piperat. Am presat uşor cu degetele peste cartofi, ca să se înglobeze lichidul între straturile de cartofi, am dat vasul  la cuptor
  4.  am dat tava la cuptor,  45-50 de min,  apoi am dat focul la maximum pentru 5 min, ca să se rumenească brânza, să capete o figură de interes public…
  5. înainte să se termine povestea cartofilor, m-am ocupat de cotletele de berbecuţ, totul a fost gata în acelaşi timp şi spaţiu gastro-existenţial, morfo-abstract 🙂

Să aveţi poftă!

Comments

Powered by Facebook Comments

Category:

Leave a Reply

Send this to a friend