walk with the wok

ghiveci cu berbecuț. kuzu güveç

Dorian Radu
Recipe by
2 ore
Prep: 15 min | Cook: 90 min | Servings: 4-6 portii

De vreo doua saptamani, cand intru pe strada noastra, ma intampina un banner: festival culinar turcesc, la doi pasi de noi, se deschide pe 12 Mai. Si uite asa de doua saptamani, de doua ori pe zi, imi aduc aminte de bunatatile turcilor si abia asteptam sa se deschida festinul. Asa mi-a venit si ideea cu ciorba de linte de zilele trecute. Ca tot omul, m-am gandit ca la cate carciumi bune turcesti sunt in Bucuresti, vor scoate artileria grea. S-a deschis ieri targul, n-am avut timp sa ajung, m-am infiintat azi cu aparat de fotografiat, 2 obiective, pregatit sa scriu un mega-reportaj ilustrat despre deliciile turcului. La intrarea in incinta, bazar. Mi se pare corect, cand ai spus turc ai spus si bazar, nu numai kebab. Dau o tura, ca-n bazar: ace, brice si de toate, lame si nasturi de dame. Nimic interesant, ma duc la standurile de mancare. Cam pustiu. La primul stand, saorma de pui si de vita. La al doilea, de vita si de pui. La al treilea, sis-kebab. La al patrulea vad o poza mare cu lahmaçun, delicioasa pizza turceasca. Cer o bucata.  Lahmaçun yok, zice turcu’. Cum sa anunti ditai festinul turcesc fara lahmacun? E ca gratarul fara ceafa de porc si mititeii fara bere. Pe cealalta parte a targului, un stand enorm unde se mesterea pita turceasca. Cu asta m-am ales, cateva pite calde si bune. Poze, la ce? A fost din registrul “vino la mine ca nu-i nimeni acasa. M-am dus, nu era nimeni acasa“. Nu mai e nici turcu’ ce-a fost odata…

Precum Baiazid la Rovine, mi-am soptit atunci in barba: hai in piata, ca o scoatem noi la capat.  Cand am plecat de-acasa, printre altele, exact la ghiveciul asta ma gandeam – kuzu güveç, pe care l-am mancat in mai multe locante din Stambul, in afara zonei turistice, acolo unde se mananca adevarata mancare turceasca. Asa ca am targuit cele trebuincioase din Delfinului si m-am apucat de treaba. Maine fac si lahmaçun. Le arat eu lor bucatarie turceasca 🙂 Si a propos de carciumi turcesti, pe soseaua Colentina, aproape de intersectia cu soseaua Fundeni, se afla un restaurant turcesc de exceptie, pe numele lui Edessa. Este printre cele mai bune restaurante turcesti din Bucuresti, cu preturi de bun simt, daca aveti drum pe-acolo, nu-l ocoliti.

In situatia in care nu sunteti prieteni cu bucataria turca, scoateti din reteta chimionul, dar lasati lamaia, isi face treaba din plin. Veti obtine un foarte bun ghiveci neaoș. Iar daca e post sau alte cele, taiati si animalu’ de pe lista, mama lui de animal 🙂

  • sa revenim la bunatatea de ghiveci:
  • 700 g de pulpa de berbecut (sau ce carne va place)
  • 4 rosii
  • 2 ardei grasi
  • 1 vanata potrivita
  • 1 dovlecel
  • 1 ceapa mare
  • 5-6 cartofi noi
  • 4-5 catei de usturoi
  • 1 ardei iute (sau doi)
  • 3 linguri de pasta de rosii
  • 1 lamaie
  • 1 legatura de patrunjel
  • 2 foi de dafin
  • piper, chimion – cate o lingurita din fiecare; cimbru – 1 lingura, sare
  • 2-3 linguri de ulei de floare
  • un pahar de vin alb sec (asta nu-i de la turc, e de la mine – sau de fapt de la amicul Franz, care zice ca apa la mancare e buna doar in ciorba)
  1. am spalat si curatat toata adunarea, am taiat vanata felii si am stropit-o cu sare, am lasat-o la scurs intr-o strecuratoare cateva minute, sa-si lase amareala, le-am scurs si le-am stropit cu zeama de lamaie
  2. am taiat legumele grosier, carnea in cuburi mai mici, ceapa pestisori
  3. am incins uleiul in ceaunul de fonta (merge si wok-ul bine la lucrare, cu conditia sa poata fi acoperit si bagat in cuptor, al meu are fundul bombat, asa ca am dat skip)
  4. am prajit bucatile de carne cateva minute, pana au prins sa se rumeneasca
  5. am incins cuptorul la 180 C (foc mediu)
  6. am adaugat ceapa, ardeiul iute, usturoiul, am mestecat in ceaun pana s-a inmuiat ceapa, am adugat condimentele si o lingurita de sare, le-am amestecat bine si le-am mai lasat 2 minute sa-si lase aromele
  7. am desfacut bulionul in putin vin, am adaugat legumele, bulionul, dafinul, zeama de lamaie si vinul, am invartit in adunare, am mai lasat pe foc cat sa ajunga la clocot, am trimis ceaunul acoperit la cuptor pentru o ora jumate.
  8. am reglat gustul de sare, am adaugat patrunjelul tocat.

A iesit asa cum l-am cunoscut pe kuzu güveç, prin mahalalele Stambulului, plus savoarea data de vinul lui Franz. O paine cu coaja groasa sau pita ori lipie, un vin de buturuga si cam asta a fost.

Sa aveti pofta!

Comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply

Send this to a friend