walk with the wok

falafel libanez si ta’amiya egiptean

Dorian Radu
Recipe by
90 de min (plus timpul de hidratare si pauza)
Prep: 15 min | Cook: 1 ora si 5 min | Servings: ~ 35 de falafel

Cel mai bun falafel l-am mancat  in Egipt, preparat din fasole fava, conform retetei locale, pe care am s-o prezint mai jos. De data asta nu am gasit fasole fava uscata, asa ca am inlocuit-o cu naut. In varianta cu fava este ceva mai cremos si mai gustos. Alternativa ar fi fost fava conservata, dar evit cconservele cat pot. Preparat cu naut, se numeste falafel, in varianta cu fasole fava se numeste ta’amiya si este specific egiptean.

Am avut inspiratia sa vizitam Egiptul inainte de razboiul civil. In prezent se poate calatori doar in Sinai-ul de sud (zona Sharm el Sheickh) si cam atat, conform gov.uk.  In  marile orase sunt alerte de atentate.

Egiptul de pe malul Marii Rosii din sudul Sinai-ului este un real paradis, dar nu are nici o legatura cu Egiptul cotidian. Am trait  experiente interesante in acea vacanta de 12 zile in Sharm, merita sa va povestesc cateva.

Intr-una din zile am fost intr-o excursie in Cairo, sa vizitam piramidele si ceva muzee. Conform programului, la 5 dimineata trebuia sa fim in receptia hotelului, la 6:30 aveam avion. Am stat in receptie pana pe la 9… asa am aflat ca in Egipt totul este relativ, inclusiv zborurile. Am ajuns in final in Cairo pe la 11, seara la 6 aveam avion de intoarcere. Ne-au gonit prin tot orasul in incercarea de a vizita toate obiectivele propuse. Surpriza a inceput din aeroport, am avut impresia ca ma aflu in autogara din Mizil: sute de oameni cu saci, sacose, valize, papornite cu legume, un real Babilon, mai lipseau gaini si capre. Caprele le-am gasit in turma, printr-un cartier din Cairo, din pacate eram in autocar si poza a iesit miscata Am aflat ca asa sunt toate aeroporturile pentru cursele interne si ca avionul este folosit pe scara larga, biletul fiind foarte ieftin (ca si benzina de altfel care costa cam 1,5 lei / litru. Am ajuns in oras, am avut sentimentul ca intru intr-un oras bombardat, cele mai multe blocuri sunt neterminate.. Ghidul ne-a explicat ca pentru o cladire neterminata nu se plateste impozit. Motiv pentru care dezvoltatorii lasa ultimul nivel neterminat. Arata cam sinistru, mai ales ca majoritatea blocurilor sunt cenusii,  sunt construite la foarte mica distanta unul de altul, la stilul ca in unele blocuri poti sa dai noroc cu vecinul de vis-a-vis, si nu exagerez.

Am ajuns la piramide, visul meu de-o viata, abia asteptam sa intru. N-am intrat. Cand am ajuns in fata intrarii de la Marea Piramida a lui Keops, am vazut un culoar foarte stramt si scund, doua persoane nu pot trece una pe langa alta, umar la umar, trebuie sa te lipesti de perete, dar aplecat, aproape in mersul piticului. Si nu este nici luminat, dar in schimb era foarte cald. Am vazut cativa iesind in atac de panica  M-a lovit o problema a mea, care se numeste claustrofobie. Claudiei nu i-a venit sa creada ca nu intru, dar n-am putut, s-a dus ea cu restul grupului,  eu m-am plimbat pe langa piramide si am facut fotografii. In zona Muzeului de Istorie si de altfel in toata zona turistica din Cairo misuna negustori  ambulanti cu papirusuri fake, ceva de genul 10 la dolar. Am vizitat o manufactura unde se fac papirusuri reale, ca in antichitate. Ne-am lipit si noi de cateva, dar cel mic costa cam 10 euro. Dai un ban, dar stii ca nu-l mai ai 🙂 In fine, am reusit sa vizitam in viteza cam tot ce era in program, ne-au dus la aeroport.

Aici surpriza din nou, avionul nostru nu era listat pe tabela de zbor, la informatii nu stia nimeni nimic despre zborul nostru. Ne-au spus sa contactam agentia. A venit cineva de la agentie si ne-a spus sa avem rabdare, ca vine si avionul nostru. Intr-adevar, a venit. Pe la 11. Am stat in aeroport 5 ore, timp in care grupul nostru a golit tot stocul de bere al barului si am ras cu totii la greu, s-au spus bancuri, am facut haz de necaz, de egipteni si de lumea araba,  a fost un grup foarte funny. Cu 10 minute inainte de imbarcare, nu mai era nici o bere, barmanul s-a scuzat ca stocul pe care il avea era pentru 3-4 zile. Am ajuns inapoi in Sharm pe la 12 si ceva. Asta a fost Cairo. A doua zi ne-au returnat jumatate din costul excursiei. Asta dupa ce le-am spus ca le punem agentia pe net.

In zona in care am stat noi, adancimea apei marii este foarte mica, pe o distanta de 2 km spre larg, apa ajunge pana la genunchi (pe acolo o fi trecut Moise?). Este limpede cristal si plina de viata. Intr-o zi am plecat cu un amic, cu ideea sa ajungem la apa adanca, la corali. Pana acolo, am intalnit sute de arici de mare, trebuia sa fim foarte atenti pe unde calcam, castraveti de mare si evident, pesti, de toate culorile. Cum mergeam noi agale prin apa, in fata noastra a rasarit o scorpie de mare, la juma’ de metru in fata noastra, sau mai bine zis in picioarele noastre . Mi-a stat ceasul si mie si lui Catalin, otrava scorpiei este letala, eram deja la un kilometru de mal.. Un pas gresit si eram istorie. Am facut cateva fotografii fara sa tulburam apa, am stat cuminti pana s-a departat si ne-am vazut de drum. Am ajuns la apa adanca, ne-am bagat la un snorkeling si fotografii, am exemplificat cu cateva imagini. Tot ce pot spune este ca peisajele din adancurile Marii Rosii sunt de vis. Intre timp s-a starnit o hula, era cazul sa iesim. A fost al doilea moment cand ne-a stat ceasul din nou, valurile erau atat de puternice ca ne izbeau de peretele de corali. Ne-a luat cred, un sfert de ora sa iesim din apa, epuizati – practic sa urcam pragul care desparte apa mare de apa mica – juliti, loviti, zgariati, speriati, de toate. La intoarcere, inainte sa ajung pe plaja, m-am intepat intr-un arici de mare, credeti-ma ca doare rau. M-a auzit un salvamar cand am tipat, a venit urgent la mine cu fata congestionata de groaza, m-a intrebat daca m-a intepat o scorpie de mare. I-am spus ca scorpia de mare era mai in larg, asta a fost doar un arici…

Intr-o alta zi am facut o incursiune in desert cu ATV-uri. Am ajuns la o tabara de beduini, unde vedeta era o camila care bea bere la greu, cu sticla rasturnata in gura. Si era foarte sociabila, cred si eu dupa atata bere.

Intr-una din zile am facut o excursie de scufundari in rezervatia Ras Mohamed, una dintre cele mai frumoase rezervatii subacvatice de la Marea Rosie. Ghizii ne-au asigurat ca nu sunt rechini in zona, desi in Hurghada, doar cu 2 zile inainte, fusese raportat un atac de rechini. Intr-adevar n-au fost rechini, dar la intoarcerea in tara am gasit unul pe net, pe care l-am lipit pe o imagine luata in apa cu grupul, cu gandul la o farsa. Mi-a iesit, imaginea am trimis-o pe mail, catorva membri ai grupului. Sa va spun despre reactii? 🙂

Bucataria egipteana este preponderent araba, dar cu puternice influente englezesti, cei 70 de ani de ocupatie britanica isi spun cuvantul. Am mancat prin mai multe taverne locale, nu prea am avut la ce sa spun wow, putine mancaruri de-ale lor m-au impresionat, printre care si falafel-ul. In schimb stau foarte bine la capitolul peste si fructe de mare, care sunt si foarte ieftine. Un platou ca cel din imagine (la care am zis de mai multe ori wow), plin cu homari, crabi, languste, scoici, din care am mancat patru oameni, a fost in jur de 25 de euro. Narghilelele si ceaiurile sunt exact cum mi-a prescris doctoru’: perfecte!

Mai aveti rabdare? Haideti sa mai si gatim azi. O pasta reusita de falafel trebuie sa stea o noapte la rece, dar se prepara in max o ora. Boabele, fie de naut sau fava, trebuie sa stea si ele o noapte la inmuiat. Daca va apucati de treaba seara, o sa mancati falafel-ul a doua zi dupa amiaza, cu conditia ca dimineata sa va luati 1 ora si ceva minute, ca sa preparati pasta.

Din urmatoarele cantitati ies cca 35 de perisoare. Deoarece  ingredientele pentru varianta cu fasole fava difera un pic, am sa mentionez diferentele de reteta.

  • 500 g fava sau naut (uscate sau in conserva)
  • 1 ceapa
  • 3 fire de ceapa verde (pentru ta’amiya)
  • 1 legatura de patrunjel
  • 1 legatura de marar (ta’amiya)
  • 5-6 catei de usturoi
  • 2 lingurite de chimion macinat, 1 lingurita de coriandru pudra
  • 1 de lingurita de fulgi de chili (optional)
  • 3 linguri de seminte de susan (ta’amiya)
  • 1 lingura de faina
  • 2 lingurilte de sare
  • 1 lingurita rasa de bicarbonat
  • ulei pentru prajit (in nici un caz de masline)
  1. se spala boabele si se pun la hidratat, peste noapte. In cazul fasolei fava, se hidrateaza 48 de ore
  2. dupa ce s-au inmuiat, boabele se fierb max o ora la foc mic, daca preparati cu naut. Fasolea fava, in varianta uscata, se fierbe cca 2 ore.
  3.  se scurg boabele si se mixeaxa in blender sau mixer pana se obtine o pasta fina
  4. in acelasi mixer  se face o pasta din ceapa alba, firele de ceapa verde, usturoi, patrunjel, marar
  5. se amesteca bine cu pasta precedenta se adauga coriandru, fulgii de chili, faina
  6. la final trebuie sa rezulte o pasta cu textura ferma, din care sa se poata face niste bile de marimea unei perisoare mari. Daca este necesar, reglati consistenta din faina, mai adaugati treptat una sau 2 lingurite
  7. se lasa min 7-8 ore la rece inainte de a fi prajite, se adauga bicarbonatul
  8. in varianta falafel, se formeaza perisoare, se dau prin faina, se scutura excesul de faina si se prajesc in baie de ulei sau in tigaie, pana prind o culoare aurie (3-4 minute pe-o parte si 2 min pe cealalta parte)
  9. in varianta ta’miya se preseaza usor perisoarele (in genul chftelelor, dar mai bombate), se tavalesc prin susan si se pun la prajit in baie de ulei sau in tigaie, pana cand susanul devine auriu deschis (la fel, 3-4 minute)
  10. se scot pe farfuria acoperita cu un prosop de hartie, pentru a absorbi uleiul. Falafel-ul trebuie sa fie crocant la exterior si moale la interior.

Se servesc calde sau reci, in lipie, cu diverse salate, sos de iaurt si usturoi sau impreuna cu humus.

Shahtiat jayida! Sa aveti pofta!


 

 

 

Comments

Powered by Facebook Comments

Send this to a friend