cremă de brânză, cu trufe și verdețuri

Combinația asta am gustat-o prima dată în anii 2000, prin Italia, (unde altundeva decât în țara în care trufa este un simbol culinar) la o recepție. De fapt atunci am dat de gustul de trufe, care m-a convins pe loc. Inițial n-am știut ce mănânc, era bufet suedez, de unde am cules câteva aperitive care mi-au făcut cu ochiul. După ce-am păpat tartina cu brânză, am luat direct drumul bufetului să mă mai lipesc de încă una și să vad ce-am mâncat, din fericire italienii puseseră etichete la toate preparatele. Citesc acolo crema di formaggio al tartufo, m-a băgat direct în ceață. Am întrebat un coleg italian cei aia tartufo, m-a băgat în ceață și mai tare când mi-a spus în engleză că înseamna truffles. În ignoranța mea, eu asociam trufele cu bomboanele. În fine, mi-a explicat omul că sunt niște ciuperci, de unde să știu de ciupercile astea, la noi la aprozar în Matei Ambrozie, unde locuiam atunci nu băgaseră, cum de altfel nici în ziua de azi n-au adus.

Printre cele porcării pe care am să le pun la masa de Crăciun, am să strecor și această cremă cu gust fin și în același timp de-a dreptul decadent, care se prepară în maximum zece minute și al cărei element cheie este jumătate de lingură de pastă de trufe. În rest, brânză de vaci foarte proaspătă și scursă bine de zer, smântână, o felie de telemea grasă de oaie, o legătură de mărar, ceapă verde, smântână, piper alb și sare dacă mai este nevoie, toate mărunțite și puse în blender. Spun mărunțite, pentru că rolul blender-ului în acest caz este să mixeze cât mai repede – din câteva pulsuri, ca să nu se încălzească crema în mod inutil și să-și schimbe textura într-o cremă moale. Încă un aspect, mărarul și ceapa trebuie bine scurse, apa afectează la rândul ei textura cremei.

Montaj: pe felii de baghetă, sau de roșii, castraveți, ouă umplute (caz în care poate intra și gălbenușul fiert în compoziție și se mai adaugă smântână) și orice idei vă vin. Deși trufa în orice formă nu este deloc ieftină, de sărbători merităm un mic răsfăț…