carpaccio de vițel, andive, zmeură și mure

După lansarea acestui sortiment culinar în anii ’60 și botezat după numele pictorului cu același nume – Vittore Carpaccio – de către Giuseppe Cipriani, în Harry’s Bar din Veneția, carpaccio a ajuns un concept culinar, care astăzi se referă la orice, feliat foarte subțire – carne, pește, legume, fructe.

În ceea ce privește carpaccio de vită, la origini se asortează cu parmezan sau trufe, suc de lămâie și ulei de măsline. Mai târziu au intrat în scenă piperul, rucola și alte frunze. Carnea consacrată este vrăbioara sau mușchiul de vită ca alternativă. Francezii au dus carpaccio mai departe : somon, ton, butterfish sau alte înotătoare.

Carpaccio este una din mâncărurile preferate ale copiilor noștri, de când erau mici. Nu vă imaginați că au fost înțărcați cu carpaccio, dar de la 5-6 ani i-am dedulcit la frupt delicat. Prin urmare, la cererea onoratului public, m-am jucat cu o bucată de vrăbioară curățată bine de grăsimi și pielițe, pe care am congelat-o cca 1 oră, (învelită în folie alimentară) ca să o pot tăia în felii foarte subțiri. Am acompaniat carnea cu andive, felii de parmezan, câteva fructe de mure și zmeură – aromate dar și ușor acrișoare, contrabalansează andiva puțin amăruie. Am stropit cu câteva picături de cremă de oțet balsamic și o vinegretă din ulei de măsline și suc de lămâie.