carpaccio de somon cu trufe

Din punctul meu de vedere, cel mai bun somon este “gătit” crud; prin tratament termic pierde mult din gustul unic, plin de aromele specifice somonului. Știu că nu toată lumea “înghite” carnea crudă, de oricare ar fi, dar în privința somonului merită făcută o încercare. Am mâncat prin restaurante diverse variante de carpaccio de somon, unele mai încărcate, altele simple. Cele mai simple mi s-au părut cele mai savuroase pentru că în acest dish, peștele stropit cu zeamă de lămâie și ceva ierburi este mai mult decât gourmet.

Varianta mea este simplă, inspirată după un mod de prezentare dintr-un restaurant vienez. Salată verde sau rucola, un fir de ceapă verde asezonate cu un praf de sare, piper, câteva picături de ulei de măsline și 2 lingurițe de lămâie. Din această salată fac o grămăjoara pe mijlocul farfuriei, peste care așez feliile de somon, tăiate cât mai subțire. Pentru a tăia ușor feliile de carpaccio, bucata de file de somon trebuie să stea în congelator între 30 de min și 1 oră. în funcție de congelatorul pe care îl aveți, la -18 -21ºC este suficient jumătate de oră.

Lămâia o pun pe farfurie pentru ca peștele să fie stropit în momentul servirii, dacă este stropit înainte i se modifică gustul foarte repede, se transformă în tartar de somon, altă poveste, despre care vom vorbi zilele următoare. Am pus peste feliile de somon câte o felie de trufă neagră- în combinație cu somonul, gustul vine direct din paradisul gurmanzilor, lângă un demisec bun și alb. Fâșia de nori (foaie de alge pentru maki) dă bine ca decor cu efect 3D.

Orice carne consumată crudă trebuie să fie foarte proaspătă, sursa mea de pește marin este Metro, pe care îl vizitez doar marțea sau joia, când vreau pește. Fiecare magazin are zilele lui de aprovizionare, eu unul am apucat să mă obișnuiesc cu Metro de mulți ani, cel puțin în materie de pește, n-am nici o reclamație până acum.