stridii- savoarea suprema a apelor marii

Cu stridiile nu exista compromisuri: ori le adori ori sa nu le vezi si sa nu auzi de ele. Noi facem parte din prima categorie, ca suntem fani e putin spus. Daca am putea, am avea la fiecare masa o duzina. Sau macar de doua ori pe saptamana. Eram acum cativa ani prin Paris, mergeam sa vizitam un muzeu. Nerabdatori sa iesim pe strazi, n-am pierdut prea mult timp cu micul dejun. In drum spre muzeu trebuia sa trecem printr-o piata. In majoritatea pietelelor deschise din Paris se gasesc stridii proaspete si suculente, care se pot consuma “la botul calului”, insotite de un pahar de vin alb sec. Treceam pe langa o astfel de taraba, ne-am uitat unul la altul si a fost de ajuns, in secunda doi aveam in fata o duzina de stridii si cate un pahar de vin, pe coltul unei tarabe dintr-o piata oarecare. Le-am savurat incet dar prea repede parca, am mai schimabat o privire si am mai luat o duzina. Gustul acestor regine ale molustelor declanseaza la fiecare degustare un real orgasm gustativ.

Eram tot in Paris, cu alta ocazie, ne intalnim cu Sophie, fosta sefa a Claudiei pe acele vremuri, o fata de nota 125. Ne invita la o braserie celebra din Paris, prin zona Montparnasse ( La Coupole, unde trebuie sa faci rezervare cu o saptamana inainte ca sa prinzi masa). Sophie, ca si noi, fana stridii. A venit primul rand de stridii, asortat cu scoici Saint-Jaques, langustine si melci (cel din imagine) si a inceput show-ul. La fiecare stridie inghitita, se auzea la masa: ahhh, ohhh, woooow, nu vreau sa par vulgar, dar ceea ce se auzea pe-acolo putea fi inregistrat si folosit ca si coloana sonora la un film erotic. Mai apoi mi-am dat seama ca peste tot pe unde se mancau stridii, onomatopeele de mai sus erau prezente…

In caz ca v-am declansat o ploaie torentiala la nivel gustativ, am o veste buna. In Metro gasiti stridii, in general bretone am gasit cel mai des. Nu sunt ieftine, dar din cand in cand merita un efort.

Cum se consuma?
se desfac stridiile cu un cutit cu lama dura sau cu un special pentru stridii (vezi video de mai jos) si se pun pe un pat de gheata intr-o tava, dar avand grija sa nu curga zeama din ele, care face la fel de mult ca si carnea in sine. Stridia fara zeama ei, este ca ziua fara soare…
se prepara un sos mignonette – un sos din: 4 linguri de otet de vin alb (in alte localuri am primit cu otet de vin rosu), 2 linguri de ceapa taiata marunt, o lingurita de piper alb macinat, un varf de cutit de sare si altul de zahar. Eu unul nu stric bunatate de stridie cu acest sos, dar este prezent in toate braseriile frantuzesti, (chestie de gust), doar storc cateva picaturi de suc de lamaie peste stridie.
cu un cutitas se desface carnea stridiei de muschiul care o tine legata de cochilie si toata aceasta minunatie se toarna in gura, direct din cochilie.
se savureaza si se inghite – awwww!
se mai pune la masa unt si felii de bagheta neagra sau integrala prajita (sau nu), ca un intermezzo intre o serie de 3-4 stridii.

Cum termin de postat, dau o fuga la Metro sa arestez doua duzini de stridii, sper sa gasesc!

Mai jos am postat un tutorial despre modul de deschidere a stridiilor.

Sa aveti pofta!