pui la ceaun - din bucătăria bunicii

Probabil că n-aș fi postat despre banalul dar savurosul pui la ceaun, dacă de curând n-aș fi trecut pragul unei cârciumi simandicoase, cu pretenții de restaurant românesc autentic, din buricul Bucureștiului. Intrăm pe-acolo patru oameni, când să alegem din meniu, îmi cade ochiul pe o poză frumoasă cu pui la ceaun, mujdei și mămăligă. Le-am făcut poftă și celorlalți, asta am comandat toți, aveam o poftă de aș fi mâncat toată ograda de orătănii. După primele două îmbucături ne-am liniștit cu toții, ne uitam lung unii la alții – pielea pe care o așteptam crocantă avea textură de hârtie creponată, vorba lui Anton Roman, iar carnea era fadă, mujdeiul nu a reușit mari minuni.

Un prieten zice – ăsta e gustul puiului de avicola…asta e. Părerea mea a fost alta, că au prăjit puiul în ulei. L-am chemat pe chelner și i-am spus: Gogule, n-am mai mâncat de mult un pui ca ăsta, întrebi la bucătărie în ce l-au prăjit? Răspunsul a venit prompt – în ulei de palmier, toate se prăjesc în ulei de-ăsta. Mă bucur că vă place! Stai așa – zic – nu pleca, aveți câini pe-aici? Avem doi, de ce întrebați? Păi n-am apucat să punctez esențialul, n-am mai mâncat de mult un pui mai nașpa ca ăsta, sper să-l mânânce cățeii voștrii…și poate mai schimbați câte ceva în rețetar…

De când s-a inventat zburătoarea prăjită la ceaun, untura este de bază – de porc, de rață, gâscă – untură să fie, asta se învață la cel mai banal curs de bucătar. Până să vă spun despre rețeta simplă a bunicii, dacă tot am amintit de Radu Anton Roman, are o rețetă la fel de simplă, conform căreia bucățile de pui se freacă cu sare, boia, untură, se lasă la “marinat” vreo juma’ de oră, apoi se prăjesc în untură.

Altă variantă, din Cartea de bucate boierești – Kogălniceanu și Negruzzi: să grijești puii și să-i tai în patru, să-i sărezi; bate omătul de la 2 ouă, unge puii și-i presoară cu posmag; și să-i prăjești frumos și le pune garnitură. ( omăt = albuș, posmag = pesmet) – o posibilă sursă a rețetei Colonelului Sanders…

În final varianta bunicii – în untura încălzită punea o lingură de sare fină, apoi încingea bine untura, lăsa focul moale și punea bucățile de pui, uscate bine de apă, ca să nu explodeze conținutul ceaunului. În cca 30-40 de minute puiul este gata. Asta am făcut și noi, ca să ne facem pohta ce-am pohtit, se înțelege – cu mujdei, mămăligă, tot ce trebuie. Pentru un pic de alintătură culinară, am pus în ceaun pui Coquelet de Bretagne. S-a întâmplat să-i găsesc prin Cora. Fiind mici – jumatate de kil’ bucata – se pot prăji întregi.

Să aveți poftă!