ciulama de ciuperci. și-un strop de vin

Prin natura ei, ciulamaua parca cere o prispa de tara, seara, cand incep greierii concertele de jazz. Miros de fan cosit, o masa de lemn, stearsa cu frunze de pelin proaspat. Si o carafa de vin pelin rece, sa faca paharul broboane. Ce mi-a venit sa zic de pelin…uite cum imi fac singur pofte…

In timp ce amestecam in ciulama, cu gandul la fânețe si alte forme mioritice de la poale de Carpati, ma gandem cum fac eu sa scot minunea asta de ciulama din anonimat. Si iar mi-am adus aminte de amicul Franz – care sta peste noua mari si noua tari – (si de vinurile lui), caruia ii spun si aici: La Multi Ani Mare OM! Si uite asa am găbjit peste faina trasa in unt un paharel de Sauvignon de Budureasca, de mi-a zis Claudia ca asa ciulama buna n-a mancat pan’acum. De-as fi avut niste ciuperci de padure – galbiori, hribi, ghebe – iesea o ciulama de 2-3 stele verzi Michelin.

hai sa vedem ce-i cu minunea:
600 g ciuperci
2 linguri de unt
1 lingura cu varf de faina
150 ml de vin alb sec
100 ml smantana de gatit
o legatura de marar
sare, piper

am spalat, taiat ciupercile mari, pe cele mici le-am lasat asa (champignon maro)
am pus ciupercile la fiert, cu apa cat sa le acopere si un praf de sare, le-am lasat la fiert cam 15 minute dupa primul clocot
am incalzit untul, am presarat faina si am amestecat bine, apoi am stins cu apa in care au fiert ciupercile si cu vin, pana a ajuns la o textura cremoasa
am adaugat ciupercile si smantana de gatit, sare , piper; le-am mai lasat 5 minute la foc mic ca socializeze intre ei si ele
am stins focul, am adaugat mararul tocat
intre timp am pripit si-o mamaliga, ce vorba-i aia, ciulama fara mamaliga ?!

Mi-a lipsit pelinasul, data viitoare promit sa ma pregatesc mai temeinic.

Sa aveti pofta!