plăcintă cu varză - vărzări de Ajun

Bunica făcea pâine de casă la toate sărbătorile, în special de Crăciun și de Paști. De Crăciun, păstra ceva aluat din care făcea niște plăcinte mici, pe care le umplea cu varză murată – călită cu ceapă în prealabil – și le dădea a cuptor. Vărzările erau ca un preludiu al sarmalelor, care erau gata la acele ceasuri, dar din care nu puteam mânca decât în ziua de Crăciun, pentru așa era rânduiala, postul era post. Dacă mă amăgeam cu vărzările cu gândul la sarmale sau chiar îmi plăceau, nu mai știu, dar știu sigur că le mâncam cu poftă și că le asociez cu Ajunul Crăciunului din copilărie.

În varianta de post vărzările de iarnă se fac de obicei cu varză murată. În tigaia în care ceapa tăiată mărunt a devenit aurie, se adaugă varza tăiată fideluță subțire, i se dă o față cu piper și ceva paprică de care dorește fiecare și un păhărel de vin. După 20-25 de minute de fiert înăbușit, se lasă să se răcească și apoi se umple aluatul. Se dă la cuptor, la foc mediu, 30-40 de minute.

Mai interesante sunt plăcintele de frupt, în compoziția căreia mai intră și ceva afumătură, compoziția se trage la tigaie în untură, iar foaia se unge cu ou, pentru o culoare frumoasă, rumenă. Iaurtul sau smântâna grasă îmbracă perfect lucrarea.

În varianta mea de acum, am folosit un blat de quiche, iar plăcinta am alcătuit-o în varianta de post. Pe post de glazură de ou am folosit în mod experimental semințe de chia hidratate. Forma am dat-o ca a unei pizza calzone. Peste gelul lăsat de chia am aruncat un strop de semințe de chimen, care pică bine cu varza. Amestecul de chia l-am făcut din 2 lingurițe de semințe de chia, un vârf de cuțit de tumeric (pentru culoare) și 4 linguri de apă, lăsate cam o oră să se formeze gelul, care va avea consistența unui albuș bătut. Plăcinta a ieșit din cuptor cu gustul Ajunului din copilărie.

cantități:
aluat de păine sau blat de quiche – rețeta completă aici
300 g faina
150 g unt la temepratura camerei, tăiat cuburi
1/2 de linguriță de sare
80 ml apă sau lapte
umplutură
1/2 kg de varză murată și desărată după caz, tocată cât mai mărunt
piper, boia dulce sau iute sau ambele
2 lingurițe de semințe de chia și un pinch de tumeric (sau un ou bătut)
2-3 lingurițe de semințe de chimen
ulei sau unt pentru uns tava

Să aveți poftă!

PS. Eram în clasa 12, prin anii ’85, în MF3. Cu ceva zile înainte de Crăciun eram acasă la o colega de liceu, împreună cu o gașcă întreagă. Pentru că familia ei pregătise Crăciunul la țară, nu prea era nimic de mâncare în casă care să ne hrănească pe toți, dar am găsit o varză acră, ceva carne și făină, din care am improvizat plăcinta cu pricina. Am mai găsit și o chitară, la care le-am cântat ce știam pe-atunci, printre care și Take Me Home, Country Roads, compusă și cântată de John Denver, piesă pe care tocmai o învățasem de la mentorul adolescenței mele, Horia Barna, un om la care țin mult. Iata o varinata din ciclul playing for change – song around the world…