pepene cu pisică. rețetă din Dăbuleni

Am constatat de câțiva ani că toată producția de pepeni roșii din România se face pe câmpurile Dăbulenilor. În nici un caz la Sărata, Lișteava sau Potelu, care sunt la câțiva kilometri de Dăbuleni. De pepenii de Brăila sau de Dobrogea sau de pe oricare coclauri ai patriei, am uitat cu totul. Ieri când am cumpărat pepenele, după ce l-am strâns un pic și l-am auzit cum pârâie miezul, i-am spus țăranului: îl cumpăr cu o singură condiție, doar să-mi zici de unde e, că nu mușc din vrăjeala voastră cu Dăbulenii. La care țăranul: șșșș, las-o bre mai încet…IO-S din Fundulea (a se citi IOS versiunea 9.3.2 din Fundulea), dar la oraș dacă nu scrii că e de Dăbuleni nu cumpără lumea…Deci ați înțeles…ne place să ne amăgim cu vorbe…Aceeași poveste ca și cu mielul de Paști de Dobrogea 🙂

Cât despre celebra rețetă, este simplă: un pepene dulce și bine răcit se aduce în scenă. Cum aude pisica zgomot de tacâm și farfurie, va fi și ea prezentă. De data asta nu vă impacientați, nu vă fură mâncarea, pisica a reacționat la un stimul Pavlov. Va mirosi pepenele și vă va asista curioasă, întrebând-se ce caută chestia aia mare și roșie pe masa ei. Va mustăci a zâmbet ironic la adresa noastră, așa cum ne amuzăm și noi de drăcăriile pe care le face.

Mai sunt câteva ore și ne luam cu mersul spre cele țări calde. Ne auzim de la Egee.

Să aveți poftă și nu goniți pisica, sau mai rău, nu aruncați după ea cu cojile de pepene ! 🙂