Saramura nu este de la Bobi, ci bibanul, prins pe-aci prin Pantelimon. Saramura o prepar asa cum am invatat de la Mariana din Crisan, unde am mancat si voi manca in contiunare cand ajung acolo, cea mai buna saramura.

Bobi este unul dintre marile personaje ale acestui secol, trebuie sa va spun doua vorbe despre el. Probabil ca daca as fi avut un frate n-as fi tinut la el asa cum tin la omul asta. Pescuim impreuna de 25 de ani, e la fel de virusat ca si mine in ale pescuitului si mai ales in ale Deltei. Am invatat o gramada de la el, inclusiv cum se conduce barca cu motor (pana sa-mi iau brevetul). Dar pe cat mi-e de drag, pe-atat mi-a venit sa-l arunc din barca sau sa-l las pe vreun plaur in inima Deltei ca sa nu-l mai vad, dar mai ales sa nu-l mai aud 🙂 Bobi este painea lui Dumnezeu, dar pana i se pune pata pe viata si nu te mai intelegi cu el. Tre’ sa va postesc niste bobisme, ca sa intelegeti cum sta treaba.

Acum vreo doi ani ajungem in Delta, ne cazam, dam o tura pe ape, sa vedem cum sta pestele in teren. Pentru a doua zi decidem o partida de caras pe Dunarea Veche. Am nadit cateva locuri de noi stiute, cu porumb, la greu. La 6 dimineata semnez condica pe ponton, doar sa sarim in barca si sa plecam. Apare Bobi al meu cu o privire paguboasa pe care o stiu de mult, pana sa deschida gura mi-am si zis, vorba lui Caragiu: azi canci Bobi la peste. Deschide gura si zice: Gogule, n-am chef de caras, raman in sat si ma duc sa bat malu’ la rapitor. Pfoai, uite cum imi strica asta chefu de viata! Ce sa mai zic, am sarit in barca si-am plecat. Partida de pescuit a fost de exceptie, nu am avut timp nici sa fumez, cred am prins vreo 50 de kg de caras, (la o singura undita!) din care am selectat ce era mai mare si am venit pe la ceasurile pranzului cu vreo 30 de kg de caras frumos, aproape la kil bucata. A fost o zi in care doar ca nu sarea pestele in barca, nu apucam sa arunc bine ca o si lua. Ajung in Crisan, Bobi al meu era pe ponton, cand a vazut ce-am in barca, a schimbat pe fata toate culorile curcubeului. Goguleee, unde l-ai plesnit in halu’ asta? Cum unde Bobi, pe Dunare, l-am scos din apa, ca pe ponton nu-l gasesti…Pai am scapat de el pana n-am plecat inapoi? Frumos era ca eu prindeam caras, iar Bobi crap, uitati-va la fațuca lui ce fericit era 🙂  La sfarsitul partidei abia isi putea ridica juvelnicul, de greu ce era. Si-a bagat mintile in cap dupa asta, dar nu l-a tinut mult 🙂

Alta: anul trecut tot in Crisan. Intr-o seara hotaram sa facem un pescuit la apusul soarelui, dupa somn, la clonc. Eram 3 echipaje cu 3 barci, totul perfect, ne organizasem cum sa dam toanele sa acoperim Dunarea din trei parti.. Cand sa plecam, Bobi: Goguta, sunt obosit, n-am chef. Cum n-ai chef mai amarule, ca acum juma de ora ai zis ca iesim? Nee, n-am chef, duceti-va voi. Refacem echipajele si plecam. Am prins cativa somotei la vreo 2-3 kile si unu’ la sase kile, frumos.  Baietii la fel, cativa la 3-4 kile, pe scurt am prins cu totii. Terminam partida si tragem la mal, Bobi era pe pontonul vietii. Cand vede somnu’ ala mare, nici nu m-a mai ajutat sa scot sculele din barca, a plecat in curte si 3 ore n-a mai vorbit cu mine. Inainte de culcare, vine la mine: Goguta, iesim maine la clonc inainte de rasarit? Ce era sa-i fac? Initial am vrut sa-l arunc in Dunare, dar na, vorba aceea, e al nostru, ce sa-i zici? Am cloncanit la greu zilele urmatoare, am prins peste, mi-a mai facut Bobi cateva nefacute pe-acolo, pot sa scriu o carte groasa cu aventurile cu Bobi in 25 de ani, dar tot fratele meu ramane, dilimache asa cum e el. Abia astept sa vina vara sa plecam in Delta…

Hai sa vedem ce facem cu saramura. Pe malul Dunarii are cel mai bun gust, dar ce facem acasa, cand ne ploua in gura dupa o saramura de biban sau alte inotatoare cu cap si coada, si nu vrem sa afumam bucataria? Va spun ce fac eu: incing cuptorul pe modul grill, pun o tava cu o hartie de copt si arunc doua-trei maini de sare grunjoasa, las sa se incinga sarea, scot tava, tavalesc pestele in sare pe ambele parti, pozitionez tava pe randul de sus al cuptorului sa fie aproape de grill si il intorc la 3-4 minute, pana se rumeneste. Pe langa peste, dar in zona fara sare a tavii, pun si 2-3 rosii. In rest, cum am invatat de la Mariana:

• cativa bibani (sau ce peste va doreste inima)
• 300-400 g sare grunjoasa
• 2-3 rosii
• 2 ardei iuti
• patrunjel
• 50 ml de otet
• juma’ de litru de apa

1. incing cuptorul la 200 C, in tava arunc cativa pumni de sare
2. curat pestele, dar ii las solzii la purtator
3. pun apa la fiert
4. s-a incins si sarea si cuptorul, tapetez pestele cu sarea fierbinte, il dau la plaja grilului impreuna cu rosiile (atentie la degete ca sarea frige)
5. stau cu ochii pe el, la 3-4 minute il intorc
6. s-a rumenit, il pun in castron, arunc peste el rosiile pasate un pic (grosier), patrunjel, ardei iute (felii), otet
7. arunc peste el apa fierbinte, acopar castronul si il las 10 minute sa se infuzeze cu toate cele arome si iuteli
8. mamaliga, paine? dupa chef.

Sa va spun ca eu doar ciugulesc din peste, in schimb mananc o paine inmuiata in zeama fenomenala?
Ce ziceti de un roze sec? Tot la Mariana, m-am dedulcit cu roze-ul la saramura, facut din via de la ei din curte…

Sa aveti pofta!

Comments

Powered by Facebook Comments