Cand am cunoscut-o, prin anii ’90, tanti Mita era o batranica verde si o bucatareasa desavarsita. Avea o casa aproape de plaja nudistilor, pe strada Ratariei, unde a amenajat in curte o pensiune. In acea curte curgeau rauri de mancare, buna si ieftina. Un meniu intreg, compus din ciorba, un fel doi si desert, costa in jur de 10 lei la valoarea actuala.
Tanti Mita, femeie simpla, a intuit marketingul culinar. Felul principal si de rezistenta era ciorba. Cand te asezai la masa iti cadea in fata o cratita de 2-3 litri de ciorba deasa si dreasa bine. La atata abundenta, ne cuplam 2-3 la un meniu, era imposibil sa faci fata la atata ciorba. Asta a fost modalitatea lui tanti de a ne face dependenti de acel loc. La felul doi cel mai frecvent era pestele prajit sau fript, in general guvizi si stavrizi, in saramura sau cu mujdei, cu multa mamaliga sau cartofi prajiti alaturi. Sau mai facea cate un ghiveci de vara aromat, cand avea ajutoare. Cand mai treceau ciobanii pe-acolo, cu o telemea buna, ne trezeam cu branza rasa peste cartofii prajiti, era un deliciu.  Iar la desert un papanas, gogosi, un orez cu lapte sau clatite cu dulceturi, sau ce prajituri bune mai  lasa Domnul prin bucataria Mitei.

Tabloul este mult mai amplu. Pe la ceasurile pranzului vedeai locuitorii de vara ai plajei plecand agale spre sat, cu ochii lucind de foame. Un’te duci? La tanti Mita! Dupa pranz, vedeai aceleasi personaje, coborand agale panta dinspre plaja, tinundu-se de burti si miscandu-se in reluare, cei mai multi cu pachetele in mana, sa aduca ceva si la cei care n-au avut bani sa mearga la Mita. Desi tanti Mita ne primea si daca nu aveam bani, dar nu puteai sa abuzezi…daca stiam ca urmeaza sa primim bani de-acasa la oficiul postal din sat, mai abuzam, in limita bunului simt.

Am aflat de curand ca tanti Mita a plecat dintre noi pe vesnicele plaiuri ale bucatelor alese…si vorba lui Para, sper că acum gătește pentru Samir, Bilă, Moșu Fram, Gigi Oprea, Lupascu și alții care nu mai sunt printre noi, dar s-au bucurat de povestile live ale 2 Mai-ului, ca actori principali ai acelor vremuri…Am mai aflat ca tanti Mita ramasese singura pe lume, trecusera toti ai ei dincolo, iar ceea ce facea in pensiune era un mod de a-si da de pomana pentru ea cand nu va mai fi, dar si pentru toti ai ei care nu mai erau.

Saru’mana pentru masa tanti Mita…

ps: am incercat sa gasesc o poza de la aceste festinuri de la tanti, dar pe vremea aia nu erau telefoane cu camera si nici foto digitale. Aveam telefon analogic la posta din sat, care era plin de monezi de 3 lei, si prin urmare blocat. Am gasit ceva ce ar putea sa semene, o fotografie postata de Michael Tewe pe facebook, din curte de la Sandu Cipcirel din 2 Mai, unde si acolo se manca bine. Si se bea la fel de bine.
ps2: multumesc Sorin si Ileana Pantu, pentru amanunte

sa fim sanatosi!

Comments

Powered by Facebook Comments