Un alt personaj emblematic, de asta data din Vama Veche anilor ’90, a fost Costica Prajitura. Si ca tot veni vorba de Vama, va puteti imagina Vama fara sutele de pensiuni, magazine, hoteluri, carciumi si toata paranoia care este acum in Vama? Pe vremea aceea, era drumul national, cateva case pe stanga si pe dreapta, o plaja enorma, restaurantul Clujeanul (parca asa se numea) si asta era toata Vama.
Nea Costica Prajitura si-a deschis un mic business in curtea casei sale, prin anii ’90 si a ajuns repede cunoscut pentru cele mai bune hamsii prajite din zona dar si pentru curtea umbroasa, plina de flori si copaci. Si nu in ultimul rand, pentru ospitalitatea sa. Nu odata am facut pe jos cei 4 km din 2 Mai in Vama, ca sa povestim la umbra, in jurul unui caston plin ochi cu hamsii, mujdei de usturoi si bere rece.
Intr-o seara ne-a lovit pofta de hamsii, a fost de ajuns sa intrebe cineva: care aveti chef de o hamsie la Prajitura? In secunda doi ne-am strans vreo 20 de oameni, care ne-am aliniat in coloana disciplinata si perfect haotica. Am prestat un mars fortat din 2 Mai in Vama, cu cantec inainte (am vrut sa spun cu bere inainte ). Unii pe drumul mare, altii pe faleza. Pe drum ne-am mai inmultit, ca sa nu mergem la om cu mana goala, astfel incat odata ajunsi la locul faptei am umplut instantaneu toata curtea. De la 7 pana pe la 12 noaptea am secat tot stocul de hamsii si stavrizi, i-am golit omului frigiderele de bere, vin si ce mai avea intru bucuria paharelor. Cand sa plecam, vine Costica cu cateva platouri cu salata de vinete, rosii, ardei copti si paine de casa. Din partea casei… Ce sa mai zicem, ne-a lasat ca la dentist…
Sa fim sanatosi!