În această vară ne-am îndeplinit unul dintre vise, și anume să vizităm Italia. Totul a plecat într-o seară de la o șuetă la un pahar de prosecco, în care i-am aruncat Claudiei mai în glumă mai în serios: ce-ar fi să mergem să bem un prosecco la el acasă? Răspunsul a venit firesc: hai, când plecăm? Am ales să plecăm cu mașina, în primul rând pentru libertatea de mișcare. Din punct e vedere al costurilor probabil că ar fi fost tot pe-acolo cu un low-cost și mașină închiriată, doar că avionul și mai ales cele low-cost sunt restrictive în privința bagajelor și n-aș fi vrut să ne privăm de o mică provizie cu vinurile Italiei și o mulțime de alte bunătăți care în România lipsesc cu desăvârșire sau sunt aberant de scumpe, am să revin la această temă.
A doua zi am planificat ruta: prima destinație în Italia a fost Veneția, cu popas în Maribor (Slovenia – 1100 km) la plecare și la venire. Până în Veneția sunt 1500 de km care teoretic se pot parcurge în 16 ore (prin Ungaria- Slovenia), dar este de-ajuns un blocaj pe autostradă, destul de dese pe autostrăzile Italiei și se dau toate planurile peste cap. După două zile în Veneția am coborât în Bologna, inima Toscanei, pentru o vizită scurtă în Piazza Quadrilatero și mai ales pentru o degustare de Prosciutto di Parma și Parmgiano Regianno acompaniante de un pahar de Chianti, la o salamerie cu tradiție din Bolognia, Simoni. Fiind aproape de Modena, am pus pe lista obiectivelor și casa muzeu a lui Enzo Ferrari, de asemenea magazinul unei distilerii de oțet balsamic (am să revin și la acest subiect) de unde am plecat cu oțet balsamic învechit 4 ani și care are un gust de nedescris, am continuat cu altă scurtă vizită în Parma, foarte aproape de Modena, ca să terminăm ziua în Florența.
Pentru Florența am rezervat două zile de vizită pline. Ar fi fost binevenită încă o zi pentru o vizită la Cinque Terre, dar am ales să facem o baie în Tireniană la Ortobello, după care am luat drumul Romei, unde am rămas trei zile.
Am să detaliez într-un alt post experiențele trăite prin toate locurile, până atunci am să povestesc despre aspecte generale și costuri. Cazarea în Maribor, Veneția, Florența și Roma am rezervat-o prin airbnb.com și booking. com. Airbnb este o platformă prin care se pot rezerva camere în proprietăți private, la prețuri situate la cca 30-40% din prețul de hotel, la condiții de 3-4 stele. Cele mai multe sunt situate în apropierea zonelor de interes turistic. Când se face rezervarea trebuie ținut cont de câteva aspecte – să se precizeze clar că incintele au grup sanitar propriu și accesul în camere se face separat, fără a interacționa cu propietarii. Majoritatea celor care închriază apartamente / camere le-au dat destinație turistică, dar mai sunt și propietari care la rândul lor locuiesc în aceleși locații. Noi am găsit exact ceea ce am vrut – cazare relativ aproape de zona turistică, singuri în apartament, prețul mediu în Italia a fost de circa 50 eur / noapte. Nu este de neglijat nici booking.com, în Florența am găsit un last call la un hotel de 4 stele cu 60 de eur.
Costuri de călătorie: cum spuneam am ales varianta Ungaria – Slovenia. Pentru Ungaria costul vignetei este de 12 eur/10 zile sau 18 eur/1 lună. O puteți cumpăra online de la www.hungary-vignette.eu/ sau de la orice benzinărie. La ieșirea din țară există un chioșc care vinde vignete, care este de evitat. La acest chioșc nu se poate plăti cu cardul, doar cash în forinți, în euro – subcotat mult în raport cu forintul sau în lei, la paritatea de 5 lei / eur. Cu alte cuvinte este un business de dat țepe – după ce mi-au cerut 60 eur în loc de 32 pentru 1 lună în Ungaria și 2 săptămâni în Slovenia, le-am spus pas și am mers la primul Shell. Pentru Slovenia, costul rovignetei este de 7 eur / săptămână, se poate cumpăra tot din Ungaria. Până aici toate bune și frumoase, urmează costul autostrăzii în Italia: se plătește punctual, în funcție de distanța parcursă. Nu am înțeles prea bine mecanismul de taxare dar pot să spun că de la intrarea în Italia până la ieșire, autostrăzile ne-au costat în total 140 de eur pentru cca 1100 km parcurși. Este adevărat că au o infrastructură de invidiat…
Combustibil: am tancat la ieșirea din țară, la intrarea și ieșirea din Slovenia (cca 1,2 eur / litru). În Italia prețul pe litru de motorină este 1,4 – 1,6 eur.
Costuri vizitare obiective: pentru obiectivele care permit rezervarea biletelor online este cea mai bună variantă, mai ales când vorbim despre Vatican, Colloseum sau Palatul Dogilor de exemplu. Cozile sunt foarte mari în special vara iar prețurile pe online sunt cu doar 2-5 eur mai sus decât varianta la casa de bilete, în schimb marele avantaj este că nu se stă la coadă. La Vatican costă 16 eur biletul, în varianta skip the line a fost 20. Am depășit o coadă de cel puțin 3 ore și în 5 minute am intrat în muzeu. Biletele de intrare în obiectivele turistice variază între 6 și 20 eur, pentru turul nostru ne-au costat în jur de 200 eur / persoană. În Roma se poate cumpăra un pass pentru 48 sau 72 de ore, care include vizitarea gratuită a unui muzeu la alegere, transportul public integral și discount-uri la majoritatea muzeelor, cel de 48 de ore costă 28 de eur.
Mâncare, băuturi: Peste tot în zonele turistice prețurile sunt pe măsură. La intrarea în Veneția de exemplu, o bere la botul calului costă 5 eur, la restaurante 6-8 eur, în Piața San Marco 12 eur berea la 500 ml. Spaghetti, pizza – 8-12 eur. Aceste prețuri sunt valabile pentru toate zonele turistice din marile orașe. Odată ieșit din zonele turistice prețurile își revin în firea lor. În magazinele din cartiere prețurile la alimente și băuturi sunt comparabile cu cele de la noi sau mai ieftine, mai ales la vinuri, mezeluri fine, cafea, bere, ca să nu mai spun că în materie de calitate, este net superioară peste ceea ce se vinde la noi.
Total general, 12 zile dintre care 10 în Italia au costat în jur 2000 de eur, dintre care circa de 300 eur au intrat în cumpărături.
Un alt detaliu mai puțin plăcut dar de care trebuie ținut cont: Roma este asaltată de hoți de buzunare, în special români și țigani din România, cu metode de furat care de care mai ingenioase. Am plătit și noi tributul hoților, în apropiere de Fontana di Trevi, Claudia a fost ușurată de 60 de euro, în condițiile în care avea geanta închisă și intactă, va rămâne un mister până la sfărșitul vieții cum au putut sa-i scoată portofelul din geanta bine păzită. Din fericire au aruncat portofelul la picioarele noastre, intact, doar cu banii luați. N-am putut decât să zicem merci pentru că n-au lăsat-o fără acte. Deci mare grijă peste tot – terase, restaurante, locuri publice. De altfel prin toate restaurantele pe unde am trecut în Roma am fost atenționați de chelneri să fim atenți la bunuri, inclusiv aparatura. Șuții mai începători fură de pe mese telefoane, aparate foto sau ce prind și fug.
Am să revin cu un post cu detalii despre experiențele de excepție trăite în Italia culinară, turistică, viticolă.
Să fim sănătoși!
